Guess we’re back! Mi s-a incredintat sarcina de a scrie battle-report-ul pentru vinerea trecuta, cand am reusit sa aduc echipa laolalta pentru o supradoza de Magic – Elder Dragon Highlander si nu numai, cu tot ce aveam disponibil.
Nu regret ca nu am ajuns la draftul de M10 de la Fantasy Games – am aflat in schimb cat de lung poate sa fie un EDH in patru, mai ales daca toata lumea alege sa fie pasiv agresiva (versus activ agresiva) si sa nu atace. Am jucat doi (eu si Alin) apoi trei (eu, Alin si Marius) apoi patru (a venit si Sparkle) si din nou trei (cand a plecat Sparkle, luand cu sine tot entuziasmul).
Cand faci un deck de EDH pe fuga (l-am facut acolo pe loc) nu te astepti sa castigi prea des – am castigat unul din cele patru jocuri (cred ca patru au fost) si cred ca toti au avut acelasi scor (correct me if i’m wrong, i loose track after the first counterspell). Generalii au fost destul de previzibili: Kresh the Bloodbraided (Marius), Nath of the Gilt Leaf (Alin), Sedris The Traitor King (moi). Sparkle a venit cu Brion Stoutarm si cred ca i-a mers destul de bine (eram prea ocupat sa imi regandesc deck-ul ca sa ma uit la ei).
Obs: Din ce am citit ulterior, “oficial” (desi nu sunt reguli oficiale pentru EDH) generalul se duce inapoi in exile (de unde il poti juca iar) doar daca s-ar duce in graveyard sau in exile (path to exile ftw). Daca il trimiti in mana (Unsummon) sau in bottom library sau altundeva, se duce altundeva. Ceea ce mi se pare nenatural, asa ca prefer sa jucam ca si pana acum : daca generalul e scos din joc (leaves play) sa poti sa-l recastezi din exile.
Mi-a placut in mod special Mold Adder din M10 (pentru ca eu jucam Grixis si Marius juca Jund – vipera se umflase destul de mult). Sedris e dragut ca general in combinatie cu Corpse Connoiseur si Kederekt Leviathan (pe care il unearth cu 3 mana). L-am jucat ca sa am acces la Terminate, Doom Blade, Terror, Lightning bolt si altele. Kresh merge, dar nu l-as juca – not my kind of guy, prea putin evasion, chiar daca are acces la verde si toate nebuniile verzi. Se face mare destul de repede in multiplayer si asta e frumos. Nath of the Gilt Leaf curata mainile de carti si pune elfi, dar cand ramane fara maini de curatat este doar un 4/4. Celelalte carti l-au sustinut bine, dar doar pentru ca Alin stie sa faca deck-uri. Despre Brion Stoutarm nu pot sa-mi exprim parerea, l-am vazut prea putin in joc (Sparkle, data viitoare nu scapi asa repede!!). Data viitoare o sa-l joc pe Sygg – nu Cutthroat (care se joaca mai des in EDH), celalalt (ala ieftin) – sau, cine stie, Sharuum.
La sfarsit, plictisiti, adormiti, am jucat standard – Marius cu un deck de Bant, Alin cu un deck red-green pe elfi si warriori, eu cu Time Sieve (de fapt un deck asemanator, o combinatie intre Esper Stoneblade si Time Sieve cu Open the Vaults – pentru ca Time Warp n-am, ca-i 12$, hate!). It was fun until it got boring. Tin minte doar ca am ajuns sa fac ture cu Time Sieve, si aducandu-l pe Marius la zero de la 100 viata (sau cam asa ceva). Kill kill kill, yawn.
Mi-a placut ca am aflat cum este un EDH propriu-zis si cat de incet merge. Chiar daca ataci tura de tura, ajungi lejer sa ai 8-10 landuri pe masa ca sa castezi spellurile scumpe pe care nici n-ai visa sa le bagi intr-un deck de Standard. Data viitoare (va fi o data viitoare) vreau sa joc alb – pentru Path to Exile, Planar Cleansing, Celestial Purge – to name but a few.
Cam asta e raportul. Sec, pentru ca nu ma simt foarte literar astazi si trebuie sa fug.
Cheerio!
Doc E.